Urmând conceptul minim invaziv al structurii dentare, preparațiile din ziua de azi urmează protocoale stricte de respectare a smalțului dentar. Oxidul de zirconiu se numără printre materialele care permit clinicianului să facă preparații cu o pierdere cât mai mică de țesut dentar.

Smalțul este cel mai dur țesut din întreg organismul, fiind organizat din prisme de smalț care prin aranjamentul lor spațial îi oferă o rezistență mărită. Joncțiunea smalț-dentină este o interfață între smalț și dentină formată din unirea ameloblaștilor cu odontoblaști în etapa de dentinogeneză.

Dentina este formată dintr-o structură de tubuli care pornesc din joncțiunea smalț-dentină și se îndreaptă spre pulpa dentară sub formă radială. Acești tubuli dentinari conțin mici extensii laterale de-a lungul lungimii lor care se interconectează între ei, formând o adevărată rețea interstițială care susține dentina.

Metoda de terapie prin acoperire totală apelează la coroana de înveliș care se agregă la suprafețele coroanei dentare pe care o acoperă în totalitate. Coroanele de înveliș prezintă ponderea cea mai mare atât în rândul protezelor unidentare, cât și în rândul protezelor parțiale fixe. Toate coroanele de înveliș se agregă la preparația dentară de care se fixează prin cimentare.

De cele mai multe ori, factorul determinant îl reprezintă aspectul, care trebuie să redea cât mai mult din naturalețea dintelui, iar coroanele pe suport de zirconiu îndeplinesc acest criteriu datorită structurii translucide. Coroana dentară pe suport de zirconiu, este o piesă protetică extrem de precisă, obținută prin frezare computerizată, astfel încât adaptarea sa marginală este net superioară altor tehnologii.

Cu alte cuvinte, problemele gingivale întâmpinate în multe cazuri în care se foloseau alte soluții protetice, sunt eliminate aproape în proproție de 100% în cazul acestor coroane. De asemenea, aceasta este extrem de folositoare în cazul dinților de dimensiuni mici, cum ar fi incisivii inferiori. În cazul restaurărilor prin coroane metalice, ceramica trebuie aplicată în strat mai gros pentru a masca opacul care se aplică peste metal, obținându-se astfel un aspect artificial nedorit de către pacient sau medic.